duminică, 7 februarie 2010



Stia cu siguranta ca il iubea... Fiecare minut ce trecea isi amintea de el. Poza lui ii era intiparita in minte,gand,dar mai ales in inima. Se gandea la atatea lucruri ce ar vrea sa i le povesteasca,dar nu ar indrazni,mai ales ca nu avea siguranta ca vor vorbi. Uneori isi dorea sa il iubeasca si mai mult,alteori isi blestema gandurile,ii era frica de respingerea lui. Dintr-un minut...59 de secunde se gandea la el cu ardoare,apoi o secunda il uita.

Stia ca e o simpla copila,o adolescenta naiva,ce iubeste,dar de una singura. Cum putea sa ii mai suporte oare momentele de tacere?! Erau multe si apasatoare...iar fericirea ei se stingea ca o tigare lasata intr-o scrumiera plina de petale cafenii.

Avea multe sa isi reproseze,faptul ca era slaba si cu o singura privire...el o dobora,se lasa invinsa. Tremura cand se gandea la atingerea lui...atingerea lui moale si ispititoare,ca a unui inger rau cazut parca din rai.

Cu aripile frante isi pune mana pe ochii migdalati,rosteste cuvinte de teroare si isi spune va trece...nu e ea un inger innecat`!